ca un fum…

Posted: July 16, 2014 in Uncategorized

București București fratele meu ești(?!)

Posted: September 19, 2010 in Uncategorized

fii la curent!

Posted: September 5, 2010 in Photoshop

https://altaiyr.files.wordpress.com/2010/09/ray-charles.pdf


https://altaiyr.files.wordpress.com/2010/09/vaporu.pdf

profesorul meu de fizică din anul II se numea George Ionescu. dar era cunoscut printre studenți ca profesorul Vaporu. asta pentru că explica invariabil compunerea vectorilor după un algoritm inedit dar pe înțelesul tuturor. firește nimeni nu îi zicea în față așa dar era un fapt știut de toată lumea.
fie – spunea el – un vapor care vine în aval dus de curentul apei și în același timp este tras de pe țărm de o locomotivă. avem vectorul v1 în direcția deplasării curenților și vectorul v2 în direcția de tragere a vehiculului feroviar.
…și urma teoria cunoscută cu privire la rezultantă și direcția de înaintare a vaporului. firește, mai încolo lucrurile se complicau! care este forța curenților dar forța de tracțiune a locomotivei care este masa vaporului și rezistența lui la înaintare are ambarcațiunea mijloace de propulsare sau doar se lasă dusă de …nas în aval?
mai tîrziu am aflat că domnul profesor scrie poezii și chiar patrona un cenaclu. am și acum în bibliotecă un volum de versuri semnat de domnia sa.
intrarea mea în acel cenaclu – din păcate nu îi mai rețin numele – a fost o întîmplare. locuiam în căminul B din regie și într-o seară am auzit din sala de la etajul unu muzică folk aplauze fluierături. curiozitatea m-a împins înăuntru. nu am fost prea mirat să îi văd acolo chiar lîngă ușă pe colegii mei de cameră Iță și Periș. amîndoi erau chitariști înfocați și nu puteau rata spectacolul. Iță moldoveanul mereu încercînd să imite graiul oltenesc ca și acum (în șoaptă) – oltene (adică eu) mîncai mîncai? ce fură la masă? Iță mereu un fel de Chris Norman cochetînd cu “living next door to alice”/ “lay back in the arms of someone”/ “for a few dollars more”/ “midnight café” și Periș mereu parodiind cîntece din repertoriul lui Fărămiță Lambru și Zavaidoc.
sala era plină plină. o domnișoară numai păr blond și inelat numai decolteu numai picioare și o fustă cît o batistă pe care cu greu ar fi încăput cu uppercase o mirare – ah! – citea o poezie. îmi închipuiam poetesele altfel așa mai plăpînde mai rochii lungi dantele chestii.
în fine a spus ea ce era de spus – era vremea cailor pe atunci în poezie, a păsărilor, mare, valuri, spuma valurilor, mă rog, siropuri! de arțar de mesteacăn de soc de mentă, chestii departe de trăirile profunde din poezia de astăzi – sinapse/mă-ta/orașul ăsta e o curvă/asfaltul lui îmi curge prin vene / ce paralaxă diurnă orizontală…
domnul profesor i-a mulțumit domnișoarei batistă iar noi am aplaudat, nu?
dragii mei a continuat profesorul, cineva mi-a spus acum cîteva zile că eu aduc la chip și la purtare cu Adrian Păunescu. fals domnilor fals. vedeți – și domnul profesor și-a îndreptat spatele și a tăiat aerul, de fapt l-a împins cu pieptul spre noi pentru că era un om destul de impunător – eu semăn cu Bibanu (Dem Rădulescu). am zîmbit, o viespe deja confunda capul meu cu un fagure. așadar dragi prieteni după cum știți noi avem o atitudine deschisă și la fiecare ședință de cenaclu adresăm celor din sală o provocare. o facem și acum, dorește cineva să debuteze în această seară?
hmm! viespea din capul meu mai chemase între timp o duzină din neamul ei. zang cu mîna pe sus! eu domnule profesor. a, poftim draga poftim poftim.
domnule profesor dacă îmi dați voie pentru început voi citi o epigramă și apoi dacă este cazul o poezie. și am zis epigrama gîndită atunci pe loc:

spuneai că semeni cu bibanu
scuzat sa fiu că-ţi voi leza amoru
dar toată universitatea ştie
că te asemeni cu vaporu

pfff! ce nebunie în sală vibrau pereţii. mai ales din partea studenţilor din anul cinci. ce le păsa lor! ce inconştient sînt doamne mă gîndeam. acum asta era. nu poţi şi cu slănina în pod şi cu sufletul în rai!

foarte frumos dragă hmm condei înţepător nu-i aşa prieteni? mda mda. hehe da dragă. dar să ascultăm poezia, nu-i aşa…
am citit şi poezia. era acolo o doamnă de la revista Săptămîna care m-a lăudat şi m-am simţit mai bine. ba am fost primt şi în cenaclu.

asta se întîmpla cu o lună înainte de examenele de an. deşi mă pregătisem m-am dus la examenul de fizică, mărturisesc, cu strîngere de inimă.
ce bilet ai tras dragă? 13? cum și mai stai, am picat cinci pînă acum pe subiectul ăsta! am stat. dragă colega a zis profesorul la sfîrșit nu am ce să-ți fac, nouă, n-o-u-ă înțelegi? acum dragă eu ce să-ți mai spun ăăă scrie și dumneata scrie că promiți dar scrie domnule despre ospătari aprozariști alcoolici…nu-i așa?


https://altaiyr.files.wordpress.com/2010/08/pe-primul-loc.pdf

eli

Posted: August 25, 2010 in Photoshop

eli eli eli
anghelia anghelia anghelia andalom
josuea josuea delimpe deșipot
desanta deano demino aurii aurii andalom

perpetuum mobile

Posted: August 19, 2010 in Photoshop

voce Vanda Florea
https://altaiyr.files.wordpress.com/2010/08/vanda-accapela.pdf

în apartamentul meu semidecomandat

(poezie semnată de Paul Blaj ca reacție la imaginea de mai sus).

aștept acest extraterestru
vreau să văd arșița după mine în ochii lui
ca o cădere de fructe bătute cu parul
acele gânduri
mă vor fascina o eternitate
mi se va ridica părul pe brațe
poate voi întinde mâna stângaci
aștept acest extraterestru
cum așteaptă o fântână prima ploaie
sau un copil prima lui zi de școală
fâstâcit poate și devorat de prezent
mă voi împiedica spre el
conștient că vin dintr-o lume
de care cu greu nu mai îmi este rușine
iar dacă îmi va zâmbi
acest extraterestru așa cum îi zâmbește
tatălui său
povara mea se va ridica
precum flacăra lumânării ori oile la munte
îl voi numi domnul meu drag
rămâi dumnezeul meu preasfânt
hai să ne plimbăm puțin

de un leu semințe

Posted: August 15, 2010 in Photoshop

o lume minunată…

Posted: August 14, 2010 in Povestiri de la Șipot

…nu despre calea vieții vorbesc
nu despre calea uitării
acestea sînt dintr-o altă poveste
îți mai amintești difuzorul agățat în perete?
bună seara copii
aazi aieri acînd ace ada aba așa auzi?
noapte bună copii!

https://altaiyr.files.wordpress.com/2010/08/europa-libera4.pdf


vremuri…


…și vremuri

între orele 19 și 21 pînă și îngerilor le cad aripile în vine și  se spurcă la dulce înghesuind pamîntencele în peretele de la răsărit.

oare la cît se ridică factura lunară a  iadului la RADET? se pare că au trecut cîteva cazane în regim de avarie.