ajustarea culorilor şi tonurilor imaginii

Ajustarea culorilor şi tonurilor imaginii

1.Introducere
Capacitatea de a face corecții de culoare în imagini este o parte importantă a procesului de pre-machetare, programul adobe pohotoshop oferind metode eficiente de lucru în acest sens. Unele unelte sînt extrem de subtile și înțelegerea mecanismului care stă în spatele rezultatului obținut după aplicarea lor, poate transforma un utilizator dintr-un simplu slider-ist (care trage la întîmplare de cursoare), în unul care deține controlul.
Printre altele (lăsînd la o parte în acest moment corecțiile translațiilor de culoare care apar atunci cînd o imagine RGB este convertită în CMYK), metodele de ajustare a culorilor sînt utilizate și pentru efecte speciale sau pentru controlul nuanței/satuarației/luminozității(HSB).
Cheia obținerii unei culori corecte, a echilibrării umbrelor, a tonurilor medii și a suprailuminării, este  o bună echilibrare a tonurilor. Simplu după această definiție, dar într-o activitate de acest gen, dincolo de anumite reguli, percepția vizuală va introduce un anumit grad de subiectivism.
Prima etapă în studierea unei imagini constă în identificarea umbrelor, tonurilor medii și zonelor suprailuminate, în vederea stabilirii unui echilibru optim al nuanțelor de gri. Firește, în luarea hotarîrii de corecție a tonalităților, compoziția unei imagini are un rol decisiv.
Probabil că aceste referințe generale pot crea o anumită stare de frustrare părînd la prima vedere fără nicio aplicabilitate practică, dar vom aprecia corect în momentul lucrului, concret, pe imagini.

Dar pînă atunci o scurtă incursiune (este recomandată aprofundarea informațiilor și din alte surse) în zona de reprezentare a imaginilor și a teoriei culorilor. Este de preferat înțelegerea fenomenelor și nu aplicarea mecanică a unor metode însușite din tutoriale. Fiecare utilizator va considera singur ce îi este folositor din această primă parte. Pentru mine, elaborarea acestui tutorial este o bună ocazie pentru reîmprospătarea cunoștințelor acumulate în timp și pentru reevaluarea eficacității unor unelte de lucru.
Din acest punct de vedere, este bine să interveniți și să împărtășiți experiența voastră.

1.1. Moduri de reprezentare a imaginilor
Programul Adobe Photoshop poate converti imaginile în opt moduri diferite: Bitmap, Grayscale, Duotone, Indexed Color, RGB Color, CMYK Color, Lab Color și Multichannel. Modul pe care îl selectați pentru imagine depinde foarte mult de ceea ce doriți să faceți cu imaginea.
Găsiți aceste opțiuni de convertire în meniul Image/Mode.
Dintre acestea cele mai cunoscute/folosite (oricum e de discutat în funcție de profilul utilizatorului) sînt modul RGB și CYMK.
În continuare mă voi referi la modul RGB.
Acesta folosește modelul de culori RGB și reprezintă culoarea utilizînd diverse grade de intensitate a luminii în fiecare dintre canalele roșu, verde și albastru. Valorile fiecărui canal de culoare sînt obținute din 8 biți de date pentru fiecare pixel al fiecărei culori. Așadar, fiecare pixel din imaginea RGB conține o valoare de la 0 la 255, pentru fiecare culoare în parte, R, G, B. Dacă toate cele trei valori de culoare sînt egale cu 255, pixelul afișat este alb. Invers, dacă toate cele trei valori de culoare sînt egale cu 0, pixelul afișat este negru. Un amestec al celor trei culori în proporții egale are ca rezultat o nuanță de gri. De pildă, gri 50%, are valorile R/G/B – 145/145/145.
Voi folosi o imagine creată de mine în 3d (astfel încît să fie sugestivă și la alte capitole ale tutorialului) pentru a sintetiza vizual informațiile de mai sus.
Iată ca prim exemplu, în fig.1, o imagine în modul RGB.

Deschideți imaginea în Photoshop. Mergeți în meniul Window și faceți vizibilă paleta Info. Apăsați Caps Lock pentru a transforma cursorul într-o cruce filiformă și plimbați-l pe diferite  zone ale imaginii pentru a vedea distribuția valorilor RGB. De pildă în zona sferei roșii, valoarea R este mult mai mare decît G și B, variind între 20 (în zonele cu umbră) și 255 în zonele suprailuminării. Pentru sfera verde, V este mai mare și firește după același raționament, sfera albastră are valoare B mai mare față de R și G. Inițial, valorile au fost R255, G0, B0, pentru sfera roșie, G255, R0, B0 pentru sfera verde și B255, R0, G0 pentru sfera albastră. În 3d am adăugat o sursă de lumină care vine din dreapta, influențînd astfel (pentru exemplificare) distribuția valorilor RGB. Observați și zonele de gri în care valorile RGB sînt egale.
Mergeți acum în paleta Channels și selectați pe rînd canalele R, G, B. Informația afișată este redată în fig.2.

Cînd lucrați în modul RGB, imaginați-vă valorile celor trei componente ca intensități ale luminii colorate. Să ne concentrăm doar pe canalul R (fig.3), criteriile după care se interpretează informația fiind valabile și pe pentru canalele G și B.

Cum „citim” informația dintr-un canal? Zonele luminoase reprezintă o valoare crescută a culorii canalului respectiv. Se observă că sfera din stînga – cea care corespunde canalului R- are zone luminoase pronunțate în comparație cu restul imaginii. Acest lucru ne arată că în acea zonă culoarea roșie este dominantă; de asemenea în zona pensulelor. O valoare mai scăzută gasim în zonele încercuite cu roșu dar și în fundal. În zonele întunecate complet (negru) R=0. În imaginea creată de mine, cele trei culori sînt ușor de identificat în zona sferelor (acesta a fost și scopul, pentru sugestivitate) și apelarea la canale sau paleta info ar putea părea neconvingătoare. Dar în cazul unei imagini cu o paletă cromatică subtilă, doar examinarea vizuală, fără a apela instrumente de control, poate da erori ( oricum o doză de subiectivism va exista dar o putem limita).
Deschideți în photoshop imaginea următoare:

Este bine echilibrată? Dacă într-o zonă colorată neutru, două culori sînt apropiate ca valoare, iar a treia diferă cu mai mult de 10 unități, probabil că imaginea a suferit o deformare de culoare (color cast). Apelați paleta info și plimbați cursorul peste imagine în zona subiectului din centru de ex. Se observă că roșu are valori mai mari decît G sau B. Apelați paleta channels. Comparați strălucirea canalelor. Se observă că luminozitatea crește de la B spre R, cel mai luminos canal fiind acesta (roșu). Așadar se pare că avem o virere a imaginii în această zonă de culoare.
Deschide – Image/Adjustments/Curves… sau Ctrl+M. Vezi fig.5.

Alege la channel – Red. Trage de punctul de inflexiune al curbei către partea inferioară a diagramei pentru a umbri canalul roșu. Urmărește în tot acest timp informațiile din paleta info care afișează valorile inițiale și pe cele finale în zona RGB
Rezultatul se poate vedea în figura de mai jos.

Acest exemplu este doar o prefațare a felului cum putem folosi în mod controlat – pe baza cunostințelor acumulate – și nu hazardat, aplicația photoshop.
Înainte de a trece la un alt subcapitol de teorie, voi mai arăta cum putem face o selecție cu ajutorul canalelor. Este un instrument extrem de eficient și o să-l apreciați mai ales în lucrul pe imagini cu peisaje (de pildă să corectați funadalul sau de ce nu să îl înlocuiți). Dar toate la timpul lor, fiindcă pe parcursul tutorialului, vom detalia, cu exemple, diferitele metode de corecție a imaginilor.
Deschideți imaginea cu cele trei sfere RGB (fig.1). Activați paleta channels, apoi selectați canalul red. Ctrl + click pe pictograma acestui canal. Realizez o selecție a zonelor mai pronunțat roșii (mai luminoase ale acestui canal). Selecția se poate lărgi sau restrînge prin apelarea funcției Threshold din meniul Image/Adjusrments (detaliat cînd vom ajunge acolo). Iată rezultatul în figura 7.
Se observă că am eliminat mare parte din nuanțele puternice de roșu (observați zonele transparente și semitransparente) pe baza unei selecții rapide cu ajutorul unui canal.

1.2. Despre teoria culorilor
Ştiind cum sunt create culorile şi cum interacţionează puteţi lucra mai eficient în Photoshop, evitînd obținerea unui efect întîmplător.
Culorile primare aditive sunt cele trei culori ale luminii (roşu, verde şi albastru) care produc toate culorile din spectrul vizibil dacă sunt luate împreună în diverse combinaţii.
Cunoașterea algoritmului după care culorile interacționează între ele ne poate folosi în ajustarea paletei cromatice. Este indicat să avem la îndemînă o diagramă standard a cercului culorilor pentru a avea o imagine a modului în care modificarea unor componente de culoare afectează celelalte culori.
Am creat în Photoshop un cerc al culorilor pe care îl puteți vedea în figura 8.

Cele trei culori de bază R, G, B, se află la ora 12, 4, respectiv 8. Intersecția a două culori de bază conduce la alte nuanțe după următorul algoritm:
R+V=Y (ora2);
G+B=C (ora 6);
B+R=M (ora10).
Observați tranzițiile de culoare pe inelul dintre aceste nuanțe.
Practic:
Puteţi reduce nivelul oricărei culori dintr-o imagine crescînd nivelul culorii opuse în cercul culorilor—şi invers. Culorile opuse în cercul culorilor sunt cunoscute sub denumirea de culori complementare. Similar, puteţi creşte sau reduce nivelul unei culori prin ajustarea celor două culori adiacente din cerc sau prin ajustarea celor două culori adiacente culorilor opuse.
Adică:
Dacă vreți să reduceți culoarea roșie creșteți nivelul de cyan (culoarea opusă celei roșii, altfel spus, opus lui 12 pe ceas) sau creșteți valoarile G și B (culorile adiacente culorii opuse). Dacă puneți în aplicare ambele procedee, reducerea este și mai pronunțată. Similar procedați cu G și B.
De pildă, pentru a reduce nivelul de G, măriți doza de M sau creșteți valorile R și B, sau toate trei (M, R, B).
Deschideți imaginea din fig.1. Apelați Image/Adjustments/ Color balance… sau Ctrl+B. Trageți de slidere după algoritmii descriși mai sus. Vedeți transformările de culoare.
Eu voi experimenta pe Figura 1 cu Channel mixer.
Aplicați un layer de ajustare imaginii. Procedeul nu este distructiv. Pentru aceasta apăsați butonul încadrat cu roșu în fig.9

În momentul deschiderii o să aveți urmatoarele valori:
Output Channels-Red;
Red-100;
Green-0;
Blue-0;
Constant -0.
Instrumentul Channel mixer (vom reveni asupra lui cu alte detalii în altă parte a tutorialului) permite ajustarea cantității de culoare care este adăugată canalelor individuale, în funcție de culoarea celorlalte canale.
Vom păstra canalul Red cu valoarea inițială de 100% și vom infuza verde de la valoarea inițială de 0 la 100%. Sfera verde va vira spre galben, vezi ora 2 din cercul culorilor (intersecția roșu cu verde). Dacă reduc şi B de la valoarea iniţială 0 la -100, nuanţa de galben creşte (vezi tot ora 2, scăzînd infuzia de albastru mă deplasez către plaja culorii opuse adică galben).
Vezi rezultatul în figura 10.

E intimidant, e frustrant? Dacă o să căutați informații despre Channel mixer o să constatați cît de misterios și de hulit este, dar are facilități puternice în conversia imaginilor color în nuanțe de gri (vom vedea). Este descurajant la prima vedere (am pierdut ceva timp cu el) dar înțelegerea lui merită.
Un alt exemplu practic de cum lucrează culorile – eliminarea ochilor roșii fără a folosi instrumente dedicate.
Deschideți imaginea din figura următoare:

Apelați din nou channel mixer. Aveți setările în figura 12.

Rezultatul îl puteți vedea în figura următoare:

Selectați masca layerului de ajustare (Channel Mixer 1) și inversați masca Ctrl+I. masca se transformă în negru. Picatați cu pensula pe mască în zona ochilor roșii, folosind culoarea alb. Iată rezultatul final:

Ce s-a întîmplat de fapt? Urmăriți cercul culorilor. În primul rînd am redus contribuția canalului red de la 100% la 0%. Apoi am crescut în părți egale, adică cu 50% G și B, de fapt am redus infuzarea culorilor opuse M, respectiv Y, reducînd cu încă 50%+50% influența asupra R. Cam sucit dar ăsta e Channel Mixer, nu știu ce părere au cei de la Adobe.

1.2.1. Despre nuanță, saturație, luminozitate
Nuanţă H
Culoarea reflectată de un obiect sau transmisă printr-un obiect. Valoarea este dată de poziția pe cercul de culori standard, exprimată în grade, cu o valoare între 0° şi 360.
Saturaţie S
Intensitatea şi puritatea culorii (cromaticitate). Saturaţia reprezintă volumul de gri proporţional cu nuanţa, măsurat ca procentaj cuprins între 0% (gri) şi 100% (saturat complet). Pe cercul culorilor standard, saturaţia creşte din centru către margine.
Luminozitate B
Luminozitatea este măsurată ca procentaj cuprins între 0% (negru) şi 100% (alb)

Atît pentru prima parte, dacă doriți vă puteți aprofunda teoria și din alte surse.

Advertisement