consideraţii generale privind ajustările de culori şi de tonuri

2. Consideraţii generale privind ajustările de culori şi de tonuri
2.1. Recomandări
Este bine să aveţi în vedere următoarele recomandări:
1. Faceţi o copie de siguranţă a fişierului original;
2. Eliminaţi – dacă există – imperfecţiunile precum praful, petele şi zgîrieturile din imagine înainte de efectuarea ajustărilor de culori şi de tonuri;
3. Lucrul cu straturi de ajustare şi nu direct pe imagine. Straturile de ajustare (Adjustment Layer) permit întoarcerea şi efectuarea de ajustări succesive fără pierderea de informaţie din stratul de imagine. Dacă totuşi nu doriţi să aplicaţi straturi de ajustare, lucraţi pe un layer separat şi nu pe stratul de bază. Vedeţi în figura 2.1 modalitatea de apelare a straturilor de ajustare;

4. Teoria spune că pierderea informaţiilor dintr-o imagine este mai accentuată în lucrul cu imagini pe 8 biţi decît în imaginile pe 16 biţi/canal (Image/Mode/16bits/channel). Trebuie să ştiţi însă că imaginile pe 16 biţi (ca şi aplicarea straturilor de ajustare) generează fişiere de dimensiuni mai mari;
5. Lucraţi cu selecţii sau cu măşti dacă doriţi să limitaţi ajustările doar pe anumite zone ale imaginii.
6. Pe parcursul ajustărilor vizualizaţi panoul Histogram sau Info. Ambele afişează informaţii utile pe măsură ce evaluaţi şi corectaţi imaginea;
7. De fapt cred ca ar trebui să începem cu acest punct – examinaţi imaginea cu atenţie şi gîndiţi-vă de fapt ce vreţi să faceţi, o simplă corectare de tonuri şi culoare sau doriţi să transmiteţi/subliniaţi şi o anumită stare privitorului printr-un balans dramatic al paletei cromatice?
2.2. Proceduri

În figura 2.2 am conceput un flux de lucru, astfel încît să-mi ofere o informaţie condensată dar în acelaşi timp utilă.

Am redat în partea stîngă de la la A la E, paşii importanţi în corectarea unei imagini şi uneltele folosite pentru fiecare pas, iar în partea dreaptă am descris rezultatul acţiunilor întreprinse.
Voi face cîteva observaţii. Nu luaţi încadrarea uneltelor de lucru în una dintre categorii (A-E) ca pe una absolută. Eu îmi imaginez panelul din stînga ca pe unul fluctuant, în care unele dintre elementele dintr-o secţiune pot migra (în anumite limite şi pentru un anumit scop) în alte secţiuni. Poate părea complicat, aşa că voi încerca să (mă) lămuresc prin exemple.
De pildă despre instrumentul Curves – menţionat de mine la secţiunea B – se afirmă că este asemănător cu Levels. Acesta din urmă oferă trei zone de acţiune: umbre, tonuri mijlocii, şi lumini. Cu ajutorul curbelor însă se pot controla pînă la 16 niveluri de luminozitate. Instrumentul este de fapt un algoritm de redare a nivelurilor de luminozitate. Atunci poate el migra din secţiunea B la altă secţiune şi dacă da în ce scop? Să vedem. Două dintre sugestiile privind modul de lucru cu instrumentul Curves (vom analiza pe larg acestă unealtă mai tîrziu) este posibil să ne ofere un răspuns:
a. Se recomandă aplicarea curbelor doar pe canalul de luminozitate al unei imagini după ce aceasta a fost convertită în modul LAB, pentru a reduce modificările exagerate de culoare.
b. Aplicarea curbelor de ajustare pe canale (R, G sau B) poate corecta dominantele de culoare din fotografia iniţială
Vă amintiţi că în prima parte a tutorialului chiar am aplicat punctul b (vezi figurile 5 şi 6 din prima parte), reducînd dominanta R dintr-o poză.
Aşadar, iată cum elementul Curves poate să fie folosit şi pentru operaţii pe care le găsesc la secţiunea C.
Este doar un exemplu. În concluzie, nu luaţi diagrama de lucru din fig.2.2 ca pe una absolută.
Nota 1(vezi secţiunea D). Aici vom trece în revistă instrumente extrem de eficiente:
Black/White, Photo Filter, Channel Mixer, Selective Color, Desaturate, Match Color, Replace Color. Şi încă mai putem găsi şi alte metode. Amintesc aici în treacăt despre „pictarea” pe canale cu instrumentele Dodge şi Burn pentru obţinerea unor efecte de culoare interesante (corecţii locale).
Alte recomandări generale:
Atunci cînd folosiţi instrumentele de ajustare a tonurilor şi culorilor, nu exageraţi. Măsura e bună în toate. Nu este indicat să faceţi ajustări acolo unde distribuţia tonalităţilor de pildă, e menită să sugereze o stare de magie (de ex. un peisaj în ceaţă, o noapte cu lună, unde puteţi interpreta eronat histograma) sau să atragă atenţia privitorului în mod intenţionat către o anumită zonă/subiect din imagine.
Să exemplificăm:
Deschideţi imaginea din fig.1 (vezi prima parte a tutorialului). Examinaţi Histograma în caseta Levels (Ctrl+L)

Se poate interpreta uşor că lipseşte informaţia din partea dreaptă a diagramei ceea ce nu este adevărat. (vezi marcajul roşu) şi voi fi tentat să trag de glisorul alb pentru a echilibra tonurile, şi chiar o voi face pînă la valoarea de 170.
Iată rezultatul obţinut în fig.2.4.

Am pierdut din contrast/adîncime în general şi mai ales în zona dintre sfere şi postament.

Procedaţi similar cu imaginea din fig.2.5.

În fig.2.6 vedem că prin interpretarea incorectă a diagramei am pierdut zonele luminate discret care în contrast subtil cu tonurile de umbre dădeau o notă aparte imaginii(vezi zona încercuită şi muchiile obiectului).

În următoarea parte a tutorialului voi prezenta instrumentele Levels  și Curves.  Pînă atunci, pentru a vă stîrni interesul, voi prezenta doar corectările tonale ale unei imagini cu cele două instrumente menţionate mai sus şi cu un filtru dedicat, pentru variaţie. Nu au fost făcute – intenţionat- corectări de culoare, eliminare/reducere zgomot etc.
Vedeţi originalul în colţul din stînga sus. Poza este făcută de mine în gara Filiaşi cu telefonul mobil. A se interpreta doar ca o notă de călătorie…vizuală (fără pretenţii tehnice şi artistice), în aşteptarea unui tren.

Advertisement