curves



4.Curves


4.1. Opinii
Curves pare un instrument extrem de controversat. Caracterizări de genul-intimidant, exotic, neintuitiv, capricios, derutant etc.- pînă la rafinat, flexibil, puternic, eficient, nu fac decît să întărească confuzia utilizatorului care nu este dispus să investească timp în aprofundarea subiectului, preferînd din motive justificate sau nu, alte metode care se mulează pe profilul său. Revăzînd caracterizările de mai sus, aproape că îţi vine să crezi că este vorba de o femeie. Mă mir că nimeni nu s-a gîndit – dar iată că o fac eu acum– la această asociere. Ba mai mult, dacă îmi imaginez profilul unei curbe de ajustare, parcă văd arcuirea şodului Evei cum se redesenează sub jocul de lumini şi umbre.
Dar să lăsăm aceste speculaţii pe seama altora care ar fi dispuşi să găsească chiar şi o anume rezonanţă în limba română a cuvîntului Curves şi hai să vedem acest instrument la treabă, fără a avea pretenţia că în final vom lămuri pe deplin lucrurile.

4.2. Scop
Ajustarea întregului interval tonal;
Ajustări locale de contrast;
Ajustarea culorilor (gestionarea culorilor dominante) prin controlul asupra canalelor de culoare individuale.

4.3. Comparaţii (preambul)
De cele mai multe ori, instrumentul Curves este comparat cu Levels atunci cînd se face referire la ajustarea intervalului tonal al unei imagini. Dacă Levels ne oferă trei zone de acţiune (curbe, tonuri mijlocii şi lumini), cu ajutorul curbelor se pot controla pînă la 16 niveluri de luminozitate.
Vedeţi în figura 4.2 casetele Curves şi Levels.

Am identificat pentru început pe fiecare casetă punctul negru, gri, alb (1, 2, respectiv 3), iar cu săgeţi de diferite culori, efectul/acţiunea. De exemplu, am văzut la Levels, că pentru un efect în zona tonurilor întunecate acţionam glisorul 1 spre dreapta, din poziţia iniţială 0. Similar în Curves, trageţi de punctul 1 spre dreapta (vezi săgeata roşie bordată cu negru). Dacă deplasăm punctul 1 în sus (vezi săgeata roşie bordată cu alb), efectul este similar cu deplasarea cursorului Output Levels din poziţia 0 spre dreapta (produce albirea progresivă a imaginii).
Urmăriţi şi indicatorii asociaţi punctelor 2 şi 3 şi stabiliţi corelaţii între cele două casete. Deschideţi o imagine şi vedeţi efectul produs cu fiecare dintre cele două instrumente, Curves şi Levels.
Notă: Deplasarea punctelor de negru şi de alb (Black point/White point-1, respectiv 3), după maniera asemănătoare Levels, corespunde cazului particular în care zonele extreme ale histogramei sînt slab populate cu pixeli. În general, Curves acţionează după algoritmi mai subtili.

4.4. Descrierea casetei Curves
Deja am prefaţat în capitolul anterior cîteva elemente. Deschideţi Curves-Image/Adjustments/Curves. Să descriem pe scurt funcţiile afişate în figura 4.3

1. Meniu drop down curbe.
2. Cîmpul Channel –RGB, R, G, B.
3. Edit points to modify the curve.
4. Trasare liberă a curbei (similar cu un creion). Deplasaţi cursorul în interiorul grilei pentru a trasa o curbă de control. Altfel, dacă se dă clic chiar pe dreapta înclinată la 450, se adaugă pe aceasta 7 puncte de control. Treceţi în modul Edit points to modify the curve pentru a le vizualiza şi a le manipula. Cu această ocazie are loc şi o netezire a curbei trasată cu creionul.
5. Aria de afişare a funcţiei grafice (voi face descrierea detaliat în capitolul următor).
6. Activaţi acest buton şi puteţi face modificări plimbînd direct cursorul pe imagine, în zonele vizate.
7. Curve display options:
7a. Light – Selectaţi această opţiune pentru afişare în modul cantitate de lumină (0-255), cazul din figură.
7b. Pigment/Ink % – afişează cantitatea de cerneală în procente. Spre deosebire de modul RGB care afişează valorile intensităţii luminoase în intervalul 0-255, procentele pentru imaginile CYMK sînt afişate într-un interval de 0-100. Cînd treceţi în acest mod, observaţi inversarea gradientului din cîmpurile Imput/Output.
7c. Channel Overlay – afişează curbele de canale de culoare suprapuse peste curba compozită.
7d. Histogram – Afişează histograma în grilă.
7c. Baseline – Afişează curba de bază (cea înclinată la 450). La alegerea acestei opţiuni, linia rămîne vizibilă în continuare sub formă gridată după ce aţi stabilit o nouă alură de curbă. În acest fel puteţi vizualiza abaterea de la starea iniţială.
7f. Intersection Line – Atunci cînd deplasaţi un punct de control de pe curbă, afişează linii de ghidare care vă ajută la alinierea punctului în raport cu grila. Să ne imaginăm un teu sau riglele unei planşete.
7g. Cele două pictograme grilă încadrate cu roşu afişează grila în mod diferit: grilă simplă cu increment de 25% şi grilă detaliată cu increment de 50%.
8. Save Preset/Load Preset/Delete Current Preset – vezi Levels.
9. Butonul Cance/Reset- vezi Levels.
10. Netezeşte curba trasată cu creionul.
11. Propunerea aplicaţiei PS pentru ajustarea imaginii. Puteţi apela funcţia pentru a vă face o idee asupra schimbărilor faţă de original şi a lua măsuri în consecinţă. Nu oferă satisfacţii deosebite.
12. Setări pentru Auto Color Correction.
13. Bifaţi Preview pentru a vedea modificările pe imagine în timp real.
14. Afişare tăiere pentru punctele de negru şi de alb. Similar cu trasul de slidere avînd tasta ALT apăsată(Levels).
Exemplu:
a. Deschideţi o imagine care are informaţie lipsă în partea dreaptă a histogramei. Vă recomand imaginea din figura 3.9, capitolul Levels.
b. Bifaţi în caseta Curves opţiunea Show Cliping;
c. Trageţi punctul alb al curbei (cel din colţul din dreapta sus) de la valoarea 0 (iniţial) pînă la 175 (în cazul imaginii din fig. 3.9) cînd apare prima informaţie din imagine (vedeţi zonele marcate în figura 4.4.). E semnul că aş putea să mă opresc aici cu deplasarea.

4.5. Curbe de ajustare
Să revenim la punctul 5, aria de afişare a curbei de ajustare.
Curba de ajustare iniţială se prezintă sub forma unei drepte cu o pantă de 450, plecînd din punctul a(0,0) şi sfîrşind în punctul e(255, 255). Ea reprezintă de fapt o ecuaţie de redare a nivelurilor de luminozitate. Pe axa Ox sînt afişate valorile de intrare iar pe axa Oy valorile de ieşire. Atîta timp cît nu se efectuează modificări, valorile de intrare sînt egale cu valorile de ieşire (fig 4.5).
Observaţie: punctul c de pe dreaptă este inserat de mine pentru a indica reperul gri (128, 128).

Acţiunea de ajustare a curbei de bază are afect asupra valorilor iniţiale şi implicit afectează gama tonală. Ajustarea se poate face prin una din următoarele acţiuni:
a. Inseraţi un punct de control sau mai multe pe curba de bază. Un clic pe dreaptă adaugă un nou punct; între capetele dreptei puteţi insera pînă la 14 puncte de control; trageţi de un punct sau mai multe pentru ajustare. O selecţie multiplă se face cu tasta Shift apăsată şi clic pe fiecare punct care se doreşte a fi inclus în selecţie. Eliminaţi un punct prin Ctrl+clic pe acel punct.
b. Introduceţi direct valori în casetele Imput/Output.
c. Trasaţi o curbă cu ajutoul creionului (instrumentul 4/fig.4.3.). Ţineţi tasta Shift apăsată pentru a introduce o linie dreaptă (daţi clic pentru a defini capetele). Apăsaţi Smooth pentru netezirea curbei.
d. Butonul 6 (fig.4.3) oferă informaţii din imagine. Selectaţi acest instrument; la deplasarea peste imagine, cursorul se transformă într-o pipetă iar în cîmpurile Imput/Output apar valorile tonale ale pixelilor. Faceţi clic în fotografie, acolo unde doriţi o ajustare şi pe curbă se va insera un punct asociat acelei valori. Trageţi în sus sau în jos (sînteţi încă în imagine) pentru ajustare.
După ce am stabilit modalităţile de ajustare să vedem ce se întîmplă dacă facem cîteva modificări.
Am folosit pentru exerciţiu un simplu fundal gri. Reprezentările grafice şi explicaţiile din figură (4.6) sînt de ajuns pentru a reţine schema/principiul de lucru.

Aceasta este doar o modalitate simplă, curbele de ajustare în formele prezentate în figura 4.6 constituind o bază din care derivă variante mai complexe pentru gestionarea echilibrului tonal/contrastului/culorilor dominante.

4.5.1.Principii. Alura curbei de ajustare
Profilul curbei de ajustare – dacă mai trebuie subliniat – este elementul decisiv în procesul de corecţie al imaginii, aşa că e bine să cunoaştem cîteva reguli care pot influenţa în bine deciziile noastre.
Pe măsură ce le vom enumera/comenta, vom apela frecvent la reprezentările grafice din figura 4.7, aşa că vă recomand să aveţi imaginea la îndemînă. Aşadar:
a.Inserarea punctelor de control pe curba de ajustare generează segmente, care în funcţie de panta caracteristică au efect diferit asupra tonalităţii/contrastului/culorilor dominante. De fapt aici se pare că e tot secretul.
Porţiunile mai abrupte ale curbei introduc un contrast mai accentuat în timp ce o pantă mai lină generează un contrast mai slab în imagine. Să reţinem şi faptul că o curbă cu o pantă mare în midtones va creşte saturaţia culorilor, în timp ce o pantă mai domoală are efect invers. Este bine de ştiut acest lucru pentru că dacă lucrăm în modul RGB, ajustările nu vor afecta doar luminozitatea ci şi nuanţa/saturaţia. Iată de ce este recomandat modul Lab atunci cînd efectuăm ajustări de luminozitate.
Să vedem figura 4.7.


Am folosit un model pe care l-am creat cu un gradient de la negru la alb, după schema din caseta A. Iniţial, curba este o dreaptă înclinată la 450 cu valorile de intrare x fiind egale cu valorile de ieşire y. În casetele B, C şi D, după ce am introdus două puncte de control, am modificat curba astfel încît aliniamentul dintre 1 şi 2 să prezinte diferite pante de înclinare, apropiată de verticală (B), tranzitînd prin C, spre un profil aproximativ în palier (D).
Punctele 1 şi 2 controlează acele zone mai apropiate de umbre şi lumini, gama tonurilor medii fiind distribuită între ele. Observaţi (şi cu ajutorul explicaţiilor din figură) cum influenţează înclinarea pantei contrastul.
Să remarcăm aici alura a două dintre cele mai comune curbe de ajustare, S-italic (casetele B şi C) şi S-inversat (caseta D). Dacă S-italic produce un contrast mai mare în zona tonurilor medii, la S-inversat lucrurile stau exact pe dos. Cînd lucraţi puteţi să vă ghidaţi după un model imaginar construit pe aceste principii. Eu redau schema din fig, 4.8. Mai reţineţi că o histogramă dispusă pe un spaţiu îngust cum e cea din dreapta (fig. 4.8), obţinută intenţionat aşa, aplicînd un S-inversat unei poze, indică un contrast slab al imaginii.

În continuare să vedem efectul celor două tipuri de curbe pe o fotografie. Deschideţi imaginea următoare:


Aplicaţi curbele de ajustare după alura din fig 4.10 şi comparaţi rezultatele obţinute. În imaginea din stînga, o pantă mai abruptă a curbei S-italic a crescut contrastul în midtones, dînd viaţă originalului cam şters. În partea dreaptă, datorită pantei line, contrastul în zona tonurilor medii este foarte slab, avînd deja o uşoară tendinţă de inversare a nuanţelor.

b.Modificări prea mari ale pantei curbelor generează tranziţii de culoare bruşte, artificiale. Inserarea mai multor puncte de control şi segmentarea excesivă a curbei vă poate duce în această capcană a virărilor bruşte. Aşadar se recomandă modificări moderate care să conducă la o curbă fără variaţii mari de pantă.
În caseta E din figura 4.7, curba de ajustare a fost modificată cu ajutorul a patru puncte de control şi are o alură cu schimbări bruşte de pantă. Observaţi trecerile contrastante de tonuri la schimbarea de drum a curbei. Aspectul în acest caz este unul artificial şi cu tendinţă de posterization. Efectul poate influenţa fotografia la fel cum arată culorile într-un poster (de unde şi denumirea), în cazul în care procesul de imprimare utilizează un număr limitat de cerneluri. Vizualizarea histogramei în timpul ajustărilor este o bună modalitate de a detecta efectul de posterization, apărînd zone în care histograma arată similar cu dinţii de pieptene (fig.4.11).

În figura 4.12, vedeţi efectul unei curbe cu variaţii bruşte de pantă asupra unei imagini.

d.În general, trei puncte de referinţă – pentru umbre, tonuri medii şi lumini- sînt suficiente pentru majoritatea imaginilor. Vezi figura 4.10, unde în partea stîngă am corectat imaginea folosind doar trei puncte de referinţă pe curbă.

Înainte de a trece la aplicaţii pe baza informaţiilor acumulate, să facem o scurtă trecere în revistă a modului Lab.

4.6.Modul Lab.
Cele trei canale ale modului Lab sînt:
L – luminozitatea imaginii, fiecare pixel avînd valoarea cuprinsă între 0 şi 100.
a – axa verde-roşu şi b, axa albastru – galben (-128 şi +127).
În modul Lab se poate modifica valoarea L pentru a ajusta strălucirea imaginii, fără a afecta culoarea. Imaginea poate fi reconvertită în modul RGB sau CMYK. Conversia nu afectează culorile originale ale imaginii (în afară de cazul în care ajustaţi valorile a sau b în modul Lab).

4.7. Aplicaţii.
A. Ajustarea în modul RGB.
1.Deschideţi imaginea din figura 4.9.
2. Creaţi un strat de ajustare – Create New Fill or Adjusments Layer/Curves…(4.14).

3. Puteţi alege pentru acest strat modul Luminosity pentru ca modificările să fie restrînse la componenta srălucire (similar cu Lab). Eu voi lucra totuşi cu stratul de ajustare pe Normal pentru a demonstra cum ajustările în modul RGB influenţează nu numai luminozitatea dar şi culorile.
4. Analizaţi imaginea şi stabiliţi dacă este subexpusă sau supraexpusă, necesită şi corecţii locale, are culori dominante, etc. şi luaţi măsuri în consecinţă. Consultaţi paleta Histogram şi Info. Lăsaţi paleta Histogram deschisă pe parcursul ajustărilor. Nu vă bazaţi prea mult pe cea afişată în grilă, nu este dinamică.
5. Dacă sînteţi derutaţi, optaţi pentru funcţia Auto a casetei Curves, sau apelaţi la un manager de imagini. De regulă acest gen de aplicaţii au implementate şi funcţii de autocorecţie. Folosiţi acest pas doar pentru a vă face o idee despre ce vă propun ajustările automate, poate vă ajută în actul decizional. De regulă nu o să fiţi mulţumiţi apelînd autocorecţia.
Să presupunem că am făcut aceşti paşi şi acum să trecem, concret, la lucrul pe imagine. Mi se pare că această poză este ştearsă. O să constataţi zone sărac populate cu pixeli sau chiar lipsă în zonele de umbră şi o cantitate sporită de lumină în midtones (între nivelurile 125-160 aprox.).
Urmăriţi paşii în figura 4.15.

Pasul a.
Pentru început voi insera un punct (1) pe curbă în zona 128(undeva în axul vîrfului de histogramă) pentru a controla tonurile medii şi voi trage de acest punct în jos pînă în a(80, 141). Are loc o deplasare spre stînga a tonurilor, prin populare cu pixeli în zona întunecată. Este primul pas în intenţia de a echilibra gama tonală.
Pasul b.
Voi introduce alte două puncte de control, 2 şi 3 pentru a controla Highlights şi Shadows. Nu sînt prea riguros acum cu coordonatele acestor puncte pentru că la pasul următor, le voi deplasa. Pentru moment doar le-am inserat aproximativ în apropierea capetelor intervalului tonal. Ele vor lua o nouă poziţie la pasul c.
Pasul c1.
Îmi doresc accentuarea contrastului în zona tonurilor medii; pentru asta am nevoie de o pantă mai abruptă între umbre şi lumini (vă amintiţi – pantă abruptă, contrast mai puternic). Poate vreau ca rezultatul obţinut după aceşti paşi să îl compar şi cu altă variantă pentru a mă decide. Aşa că încerc şi pasul c2.
Pasul c2.
Ştergeţi punctul 1 de pe curbă, extinzînd panta de contrast midtones între punctele 2 şi 3. Vedeţi rezultatul în ambele variante în figura 4.16.

Probabil la ochi e greu să vă daţi seama, dar dacă consultaţi paleta Info şi luaţi valori din ambele variante în punctele corespondente o să constataţi că în ambele cazuri avem o dominantă-red, ceva mai mare în cazul din stînga. Să încercăm pentru această variantă să echilbrăm nuanţele/saturaţia.
d.Am ales din caseta Curves, pe rînd, canalul Red apoi canalul Blue, cu modificarea curbelor după alura din figura 4.15, pasul e. Vedeţi rezultatul în figura 4.17, partea din dreapta. Încercaţi şi alte ajustări!!

Recomandări:
Nu exageraţi cu deplasarea punctului 2 spre partea superioară. El controlează tonurile luminoase, şi poate accentua aceste tonuri (vezi tulpina din imagine). Puteţi să faceţi corecţii locale pe masca stratului de ajustare. O las pe seama voastră.
B. Ajustarea în modul Lab.
1.Deschideţi din nou imaginea din figura 4.9.
2.Image/adjutmens/Lab.
3.Image-adjustments/16 bits.
4. Aplicaţi curba de ajustare din figura 4.18.

Pentru comparaţie RGB/Lab, vedeţi figura 4.19.
Observaţi influenţa modului RGB asupra nuanţei/saturaţiei, spre deosebire de modul Lab, unde ajustarea s-a făcut pe canalul de luminozitate l, fără afectarea culorilor. Comparaţi şi cu originalul.

vezi și alte surse – exemplu: video tutorialul curves din sidebar, secțiunea video

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s